Inspiraţia

Cum a zis marele dramaturg francez Jean Anouilh "Inspiraţia este farsa pe care poeţii au inventat-o pentru a-şi da importanţa". Inspiraţia te atinge exact în momentele când nu poţi scri, când eşti prea ocupat, sau ai teme, ai mâine o teză la care trebuie să recapitulezi un întreg an, o întâlnire importantă, chiar şi noaptea în vis.

Acum când ea pătrunde în suflet, şi îşi petrece câtva timp acolo, noi visăm. Buzele mimează, mâinile forţează cerneala să scrie, creierul se joacă cu cuvintele. Şi cel mai prost lucru este că ea, pleacă oricând îi abate ei, şi ne lasă cu gândurile neterminate şi confuzi. Sufletul se rătăcea cu ea, iar inspiraţia îi sustrăgea atenţia de la realitate în timp ce noi ne jucam cu gândurile.

Inspiraţia este un joc al minţii, şi este crudă pentru poeţi, deoarece îi lasă cu gândurile neterminate.

Inspira-ma

Frumuseţea

Frumuseţea este zâmbetul tău zi de zi, cicatricele de cînd erai mică, fiorii pe care îi simţi prin apropierea lui, fericirea cunoscută după vocea ta, râsul şi zâmbetul tău fermecător, trupul tău când tremură de frică.Frumuseţea sunt ochii tăi dimineaţa, rimelul de pe faţă după un duş cald, tu când eşti răcită, bucuria ta pentru fericirea altora, serile petrecute lângă vatră, cu ceaşca de ceai în mână şi o carte necitită de când erai mică.Frumuseţea este zâmbetul lui când te vede pe tine, ochii tăi când plângi, sentimentele tale faţă de cei din jur, şi grija ta pentru ei.Frumuseţea sunt serile petrecute asupra unui proiect, lacrimile vărsate pentru o scenă dramatică dintr-un film, atunci când obrajii tăi se hrănesc cu o doză de roşu în prezenţa lui, ridurile care apar cu timpul.Frumuseţea eşti TU.

-PetiteMoldavie

Nu te supăra

“Dacă-ţi mărturiseşti secretele vântului, nu te supăra dacă el le va împărtăşi copacilor.”
-Khail Gibran

Iubesc poeţii

“Iubesc poeţii,fiindcă nu ajung şi nu vor să ajungă la nimic.Poezia lor nu duce nicăieri.Atâta inutilitate în armonie!Este un mare blestem a-i înţelege.Înveţi prin ei că nu mai ai ce pierde.” -Emil Cioran

Scriu, doar scriu

“Atunci când plâng, scriu. Atunci când simt că nu pot să merg mai departe, scriu. Atunci când îmi vine să mor, scriu. Atunci când,aflat în cădere liberă, gândurile mele nu găsesc un punct de sprijin, scriu. Atunci când scriu, toate expresiile vieţii au numitor comun.” (Gabriel Petru Băeţan)